Aviatia!

Eram inca un copil,cand am inceput sa intru in AVIATIE. Am fost luata de o familie de aviatori. Cu inceperea cresterii am inceput sa indragesc din ce in ce mai mult uniforma,prestanta,eleganta,aptitudinea unei insotitoare de bord. Oricine ma intreba ce vreau sa ma fac cand voi creste, raspundeam cu zambetul pe buze Stewardesa. Am intrat la Scoala Franceza,acolo am inceput sa ma axez pe limbi straine,pentru a putea sa ma perfectionez ca sa pot ajunge la nivelul femeii care era in preajma mea,aceea find mama mea.In liceu stiam deja ce trebuie sa urmez ca sa pot ajunge sa ma inscriu la scoala de Insotitori de bord.

De ce am ales pana in ziua de astazi sa devin si sa raman Insotitoare de bord? Am ales acest drum si am fost ambitionata si mai mult dupa ce tatal meu a plecat intr-o lume mai buna. Uitandu-ma mereu la cer simteam ca ma priveste si ca ma apara de cele rele.

Dupa finalizarea Scolii de Insotitor de bord,am avut sansa sa pot face si practica in zbor.La prima mea cursa ca si stewardesa (eleva),am simtit ca parca aici imi este locul,ca imi place sa transmit emotia de bucurie si pasagerilor,deoarece este foarte important sa relationezi cu ei pana la un anumit nivel. Cand am ajuns la nivelul de croaziera,am simtit ca mi.am atins visul si nu in ultimul rand am simtit ca sunt alaturi de tati.

Tags

dailyprompt, dailyprompt-1820

What have you learned in your life about love?

Love never dies

What I learned till 30’s years old it’s love never dies.

Why i have this vision because everytime one i was lost i found in something like animals,flowers,sun,moon a place of peace and love. Love if you want you can find in everything,you don’t need extremely a person or something touchable. when i felt alone i remebered in that time cause they’re people worst then i am,i belived cause everything it’s coming with a reason. I love to travel,i love to read,listen music to feel free,to write,i love life,and this is keeping me positive.

Viata!

Toti in viata asta suntem cu un scop,suntem niste actori,ne este dat fix cat putem duce. Nici noi nu ne realizam pana la sfarsitul vietii de cate putem indura,cat putem sa luptam,cum putem reactiona in unele momente.Daca nu puteam ai fi auzit mereu “a mai murit cineva” si nu neaparat de o boala, cat de suferinta ca nu a mai putut sa indure de tot ceea ce intampina in viata asta.

Noi pentru noi insemnam pioni principali,traim,respiram,simtim,iubim,plangem,radem,suferim dar tot niste roboti suntem doar aceste trairi ne diferentiaza de acele fiare care sunt numite “roboti” si fac lucrurile automat. Noi suntem foarte repede manipulati de tot,pentru ca nicaieri nu scrie ca noi trebuie sa facem scoala,sa invatam,sa ajungem sa obtinem un job satisfacator si pe care ni l.am dorit,sa ne casatorim,sa intemeiem o familie si tot asa mai departe. Nicaieri nu scrie ce sa facem,noi suntem impinsi de la spate sa facem aceste lucruri pentru ca asa  le vedem,ni se impune pentru a ajunge unde ne dorim si fara munca nu putem atinge “Everestul” nostru.

Aceste lucruri intr-adevar sunt o evolutie cum cei din ERA noastra mancau cu mana,vanau cu mana,noi am evoluat pentru ca fiecare specie de om care aparea cu ceva nou. Sunt foarte multe intrebari la care nu o sa putem sa ne raspundem niciodata ” de ce avem luna,soarele pe cer?”. Nimeni nu o sa ne raspunda la aceste intrebari.

Legat de pierderile umane pe care le avem in cursul acestei vieti,fiind ei parintii,copii, este ceva inexplicabil. Poate este in legea firii sa iti ingropi parintii,bunicii dar cand ajungi in pragul de a-ti ingropa propiul copil este inacceptabil. Ajungi sa iti pui o mie de intrebari,sa ai refulari,furie sa fi suparat ca Soarele mai straluceste pe cer cand tie ti s-a intamplat aceasta tragedie. Trebuie sa ne adunam si sa ne gandim ca cei dragi au ajuns Ingeri,iar acstei Ingeri ne vor veghea la fiecare pas,indiferent ca nu ii auzim,vedem,simtii. Aceste lucruri sunt TESTE date de catre Cel mai puternic,acesta fiind Dumnezeu,niciodata nu vom fi singuri.

EA,

Cine este ea ? Este jumatatea mea. Este persoana care m.a facut sa lupt pentru tot ceea ce am astazi.
Am invatat de la ea sa lupt pentru a imi atinge scopul, sa nu ma las doborata, sa ma ridic de fiecare data cand cad, sa zambesc si cand lumea e rea, sa fiu diplomata, sa nu uit de unde am plecat si, nu in ultimul rand sa ofer iubire si incredere persoanelor din jurul meu.
Ea este cel mai mare critic al meu, a fost si este o competitie sa fiu alaturi de ea, zi de zi invat ceva, invat sa imi demonstrez mie ca pot mai mult, sa ma descopar, sa ma accept asa cum sunt.
De.a lungul anilor am admirat.o cum a luptat cu viata, cu greutatile, cu lacrimile pe obraji imi zambea si imi spunea ca maine o sa fie mai bine, cat de puternica a ramas avand in vedere prin cate a trecut.. A luptat pentru mine sa ma vada realizata, sa o fac mandra ca sunt fiica ei, iar pentru acest lucru ii multumesc.
Nu va uitati parintii, ei va iubesc neconditionat si sincer, ei sunt familia voastra si acum e randul nostru sa ii facem mandri si sa ii sprijinim noi cum au facut.o si ei la randul lor !

Cine este?

El….cine este el? Are nume? Nici numai conteaza…cert este ca a intrat in viata mea la momentul oportun…cand aveam nevoie…cand ma simteam singura….cand numai speram ca mai vine….din pacate asa cum a venit a si plecat…dar pe drum a stiut sa imi lase amintiri frumoase…sa descopar dragostea….fericirea….din pacate cand a plecat a luat aceste bucurii…

De ce scriu despre el? Pentru ca a facut parte din viata mea..pentru ca l’am iubit si il voi iubii toata viata….cine este acel el? Va ramane secret asa cum va ramane toata viata in inima mea…te iubesc…

El…

Inca o seara…inca o ora… Sa il mai simt langa mine…sa ii simt respiratia…sa ii simt parfumul de care nu pot sa ma satur niciodata….inca un sarut….inca o imbratisare…inca o noapte de dragoste nebuna….as vrea sa nu ii mai dau drumul niciodata…in fiecare seara sa adorm in bratele lui….sa ma trezesc langa el…inca o seara sa il fac sa uite de tot…sa traim momentul nostru si atat…inca o clipa sa te mai admir…sa iti vad zambetul pe buze…sa iti simt mangaierea ta fina…sa fiu a ta…sa te am….te ador….si te vreau in fiecare clipa…”Encore un soir…encore une heure-Celine Dion”. 

Dor…

Dor….imi este dor de tot ce tine de tine….de noi… Imi este dor de clipa in care ai pasit in curte si m’ai vazut pentru prima data…mi’e dor de primul nostru Craciun…de primele noastre amintiri…de primele cuvinte rostite…mi’e dor de iubirea paterna….de privirea ta…de vorbele tale…de imbratisarile tale…mi’e dor de clipele petrecute si de copilaria usor zidita impreuna…De ce? Mereu ajungem sa ne intrebam de ce noua? De ce ne este dat sa suferim…sa iubim…sa detestam…pentru ca asa este viata….ne nastem…crestem..murim…cursul vietii…atata timp cat suntem in viata sanatosi..trebuie sa luam din fiecare cate un gram…sa zidim un viitor…sau mai bine zis un prezent…persoanele pe care le iubim cu adevarat uneori ajungem sa le pierdem pt totdeauna fizic nu si psihic…ele daca au insemnat ceva cu adevarat pt noi vor ramane viu pastrate in inimile noastre…chiar daca ajungem sa nu ne mai gandin atat de des la ele…de fiecare data cand ne privim in oglinda putem vedea reflexia lor..pt ca noi am ajuns ce am ajuns cu ajutorul lor chiar daca uneori nu vrem sa recunoastem…cu ajutorul lor am trait unele clipe..sentimente pe care nu puteam sa ni le descriem sau sa le concepem inainte…de aceea acest dor va fi indefinit…iar noi cel mai mult ce putem face este sa le multim…

Praf de stele…

De ce am inceput asa sincer nici eu nu stiu…pot spune ca voi face referire la stele…la ce inseamna viziunea asupra lor abstracta normal….De fiecare data cand ne uitam la stele visam…ori ne punem o dorinta cand vedem o stea cazatoare…

Stelele fac parte din viata noastra fara sa ne dam seama..de mici ne doream sa ajugem stele..sa stralucim ca ele…si sa fim faimoase…din pacate aceasta dorinta…unora le este imposibila….sunt multi copii care privesc la stele si isi doresc sa ajunga undeva..dar se lovesc de bariere..pe care uneori le pot distruge alteori nu….atunci avem nevoie de un sprijin…nu neaparat material cat moral…ai nevoie de o vorba…de un sfat…iar aceste lucruri nu le poti gasii la coltul strazii..ele sunt rare precum stelele cazatoare….

Din perspectiva mea pot spune ca am o stea anume…aceea fiind tatal meu…care a plecat dintre noi cand il iubeam mai tare…cand incepusem sa il cunosc…cu ajutorul lui am inceput sa ma descopar…sa imi descopar unele calitati pe care nu le’as fi gasit niciodata…in acelasi timp am descoperit si unele slabiciuni ale mele de care pot spune ca nu imi ese rusine cu ele…am descoperit ce este viata cu adevarat…ce inseamna cat de important e sa spui te iubesc…cat de important este sa apreciezi orice lucru fie el oricat de minor vizual dar major sentimental…cat de important este sa zambesti si in momentele grele…pentru ca nimeni nu o sa aiba rabdare sa te asculte pe tine cu problemele vietii….cat de important sa oferi…iubire…sprijin….

Aceste lucruri sunt atat de rare precum praful de stele…. 

De ce?

De ce iubim? Iubim pentru ca asa este cursul naturii..iubim fara sa vrem..uneori este cu voia noastra dar de cele mai multe ori este fara vointa noastra…este un “fenomen” pe care il traim inca de cand ne nastem…De ce suferim?

Suferim pentru ca am iubit o persoana anume…si am pierdut’o pe parcurs…suferim pentru ca uneori poate nu am dat din noi ce era mai bun si mai frumos…poate pentru ca nu am trait clipa ca si cum ar fi fost ultima…

De ce dam o sansa?

De ce nu? Si noua ni s’a intamplat candva sa mai primim o sansa fie la dragoste..prietenie fie la viata…de ce sa nu oferim zambetul pe buze cuiva…de ce sa nu oferim iubire…cum noi avem nevoie asa poate si cei din jurul nostru simt nevoia de o noua sansa..

De ce plangem? Plangem de bucurie ori de tristete….lacrimile fac si ele parte din trairile noastre…de o descarcare a noastra….nu este nimic mai prejos decat sa recunosti ca da accepti faptul ca plangi..nu denota ca esti mai slab de cel care este introvertit…

De ce si iar de ce…sunt mii de intrebari la care nu vom gasii niciodata raspunsuri…niciodata nu vom inceta sa ne intrebam oare de ce…ceea ce putem face e sa tratam totul asa cum ne este dat..pt ca totul este cu un scop..nimic nu este intamplator…